În timp ce serveam ca preot, mi-am dat seama de un lucru, atât din propria-mi experienţă, cât şi din experienţa altor confraţi ce servesc în alte congregaţii, şi anume: mulţi preoţi păstrează secretul în legătură cu Biblia, anumite lucruri învăţate în seminar, altele cunoscute prin studiu, ce ar aduce prejudicii frecventării şi participării la liturghie duminica.

Advertisements

Acest lucru îi pune pe unii colegi într-o teribilă dificultate, forțându-i să spună lucruri obligatorii din punct de vedere doctrinar, dar care, în conştiinţa lor, sunt puse sub semnul întrebării. În cazul meu, problema s-a rezolvat simplu: am părăsit preoţia. După acest moment am primit mesaje de felicitare din partea a doi preoţi din două parohii învecinate. Unul din ei, în special, mi-a transmis un mesaj foarte bine articulat, spunându-mi că sunt un nororcos având şi o altă pregătire profesională, pe care mi-o pot relua pentru a-mi câştigă existenţa. În cazul lui, lucrurile nu stau aşa: având doar pregătirea teologică, se simţea prins ca într-o capcană şi forţat să spună lucruri în care nu mai crede. A sosit timpul ca secretele despre Biblie să iasă la suprafaţă. A sosit timpul că toți creştinii să cunoască ceea ce preotul lor nu are voie să le spună.

1. Apostolii lui Iisus nu știau că acesta s-ar fi născut dintr-o virgină

Cele mai vechi scrieri cunoscute în legătură cu naşterea lui Isus nu sunt povestirile lui Matei şi Luca, ci scrierile lui Pavel către Romani. El a scris aceste scrisori după ce s-a întâlnit şi a vorbit cu Petru şi cu alte persoane, care l-au cunoscut pe Isus şi, de asemenea, pe mama şi fraţii acestuia. Din tot ceea ce a vorbit cu aceştia, Pavel nu dă nici un semn în scrierile sale că ar fi auzit de vreo virgină ce a născut. În schimb, el scrie despre Isus că fiind un descendent al lui David, “by flesh”, deci biologic, şi a fost declarat Fiu al lui Dumnezeu prin învierea sa, nu prin naşterea sa. (Romani 1:3-4).

Povestirile lui Matei şi Luca, indicând o virgină din Bethlehem, (locul naşterii lui David), care a născut pe pruncul Isus, au fost scrise mult mai târziu şi nici chiar apostolii lui Isus nu s-au exprimat vreodată, în vreun fel, în legătură cu acest subiect.

2. Isus a spus că nu vrea să ofere nimic păgânilor/necredincioșilor

Curentul creștin, care a devenit cea mai răspândită religie a păgînilor, care îl venerau pe Isus, este o enormă ironie, deoarece, în misiunea sa, Isus a declarat că nu are nimic de oferit păgînilor (celor care nu sunt evrei).

Matei 10:5 arată că Isus a dat instrucţiuni clare discipolilor săi de a nu merge în nici un loc unde s-ar afla păgâni. Este adevărat însă că în Capitolul 8 al Evangheliei după Matei şi Capitolul 7 al Evangheliei după Luca, se vorbeşte despre Isus vindecând un slujitor al unui soldat roman. Acest lucru s-a întâmplat ca urmare a faptului că suferindul i-ar fi spus lui Isus că el se consideră nedemn de atenţia acestuia.

Advertisements

Se pare însă că Isus bănuia că acest slujitor de soldat roman este evreu, de aceea l-a vindecat, pentru că, într-o altă ocazie, o femeie romană l-a rugat să-i vindece fiica, dar Isus a ignorat-o (Matei 15 :21.28). Femeia a fost atât de insistentă, încât apostolii l-au sfătuit pe Isus să o alunge. Într-un final, când femeia a îngenunchiat în faţa lui, acesta, nemaiputând s-o ignore, i-a spus că el serveşte doar interesele oilor rătăcite a Casei Israelului. Apoi a continuat spunându-i că, în faţă lui, nefiind evreu, ea nu e mai bună decât un câine, adăugând că nu e drept că până şi câinii să beneficieze de hrana destinată copiilor. Doar după ce femeia a replicat că până şi câinii primesc fărâmituri de la masă stăpânilor, Isus s-a rugat pentru credinţa ei şi i-a acordat ajutorul cerut.

Alte dovezi cum că Isus avea o atitudine neprietenoasă faţă de romani reies şi din faptul că, după moartea lui, discipolii lui Isus s-au organizat într-o rezistenţă, care a dat mari bătăi de cap lui Pavel în acţiuneasă de convertire a romanilor la creştinism (vezi Galateni 2:11-14). Creştinismul a devenit religia romanilor nu atât datorită activităţii depuse de Isus în timpul vieţii sale, cât a eforturilor lui Pavel în acest sens şi a faptului că, majoritatea evreilor, spre care ţintea cu adevărat Isus, i se împotriveau acestuia.

3. Isus spune tuturor, în primele trei evanghelii, să nu-l considere Dumnezeu

Evanghelia după Ioan ne arată un Isus care se consideră divin – mereu şi mereu. Dar niciunde în Evangheliile lui Matei, Marcu şi Luca (care în accepţiune largă au fost scrise înaintea Evangheliei lui Ioan şi astfel, mai aproape de evenimentele descrise) nu susţin divinitatea lui Isus.

De fapt, în toate aceste evanghelii Isus apare mereu spunând că el nu trebuie gândit, perceput ca un Dumnezeu. Marcu 10:18 spune “De ce mă numiţi bun? Doar Dumnezeu e bun”. Cu siguranţă, se simţea ofensat la gândul că putea fi considerat a avea mereu dreptate, la fel ca Dumnezeu. Isus apare susţinând acest lucru şi în Luca 18:19 şi Matei 19:17.

Advertisements

Citeste continuarea AICI

Advertisements

Advertisements