Melodia „Rumenye, Rumenye“ a fost lansată în America, în 1941, de un artist evreu din estul Europei. Versurile în idiş şi muzica klezmer descriu idilic viaţa din ţara pe care evreii nostalgici o părăsiseră.

În anii interbelici, numele României a fost pe buzele tuturor în America. Publicul fusese cucerit de o melodie de vodevil compusă de un artist evreu, originar din estul Europei, Aaron Lebedeff, care cânta frumuseţea şi gustul fără seamăn ale României idilice, aşa cum i-o descriseseră evreii plecaţi din ţara noastră.

Rumenye, Rumenye“ a fost lansată în 1941 şi de atunci continuă să captiveze ascultători de pretutindeni. Piesa a fost reluată în nenumărate variante, ajungând să fie cântată, în stilul inconfundabil, de celebra Eartha Kitt (vocea melodiilor „Santa Baby“, „C’est si bon“).

Nunta românească, pe scena din New York

Istoria cântării României pe pământ american începe în anii ’20, când noul continent primise valuri de migranţi veniţi din ţara noastră dinainte de 1900.

În faţa unei alte vieţi în necunoscut, dorul de casă începuse să roadă în sufletele românilor, indiferent de etnie. „Weekend Adevărul“ a relatat poveştile fiilor de migranţi din România Hank Greenberg şi Charles Stanceu care au trăit visul american ajungând vedete în baseball, sportul naţional american care seamănă cu oina românească. Dar în afara ovaţiilor din tribune, nostalgia României prindea glas în cântecele diasporei.

În toamna lui 1923, la Teatrul Evreiesc din New York, condus de Moshe Shor (sau Schorr), avea loc premiera unui aşteptat vodevil: „The Romanian Wedding“ (Nunta românească). Piesa era compusă de doi muzicieni evrei, Peretz Sandler şi Mordechai Gebirtig, veniţi şi ei de la Răsărit, mai exact din Polonia. Prima reprezentaţie a fost în seara de 11 septembrie 1923 şi a avut un succes fulminant la public. Spectatorii au fost încântaţi să vadă dansuri, cântece şi jocuri româneşti care ridicaseră sala în picioare. Pentru unii a fost o caldă aducere-aminte din ţara de baştină, pentru alţii a fost o extraordinară descoperire.


Printre actorii „Nunţii româneşti“ se număra Aaron Lebedeff (1875-1960), un artist evreu originar din Belarus, născut în 1875. Acesta avea să fie primul star evreu de pe scena muzicalului american. El a compus, după 18 ani de la premiera vodevilului, melodia care a înnebunit America – „Rumenye, Rumenye“.

Succes nebun la public

Artistul a ascultat povestirile evreilor despre ţara unde totul avea altă savoare: acolo era cea mai bună mâncare, cel mai bun vin, cele mai frumoase femei – pe scurt, acolo duceai cea mai dulce viaţă. „Oh, România, România…“ suspinau ei clătinând din cap, iar asta l-a inspirat pe artistul de vodevil care aşa a pus titlul piesei: „Rumenye, Rumenye“.
Cântecul redă pe un ton nostalgic, dar săltăreţ, sentimentele evreilor care pomeneau mereu de ţara lor. Piesa are un tempo cadenţat, cu muzică numai bună de dănţuit, în care acordurile româneşti se împletesc cu cele evreieşti specific folclorului tradiţional numit „klezmer“.

Versurile sunt în idiş şi conţin cuvinte româneşti pe care Aaron Lebedeff (foto jos, sursa wikipedia.org) le rosteşte stricat, cu un farmec aparte: „mamaligele“, „pastramele“, „karnaţale“, „brinze“, „kashtaval“, „kastrovet“, „patlajele“, „maşlini“.
Transcrierea şi traducerea versurilor cântecului „Rumenye, Rumenye“ au fost făcute pentru „Adevărul“ de Carmen Hannah Ioviţu, director al Muzeului de Istorie a Evreilor din România, instituţie ce aparţine Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

RUMENYE, RUMENYE

de Aaron Lebedeff (1941)

Ekh! Rumenye, Rumenye, Rumenye …
Geven amol a land a zise, a sheyne.
Ekh! Rumenye, Rumenye, Rumenye …

 

Geven amol a land a zise, a fayne.
Dort tsu voynen iz a fargenign;
Vos dos harts glust kenstu krign:
A mamaligele, a pastramele, a karnatsele,

Un a glezele vayn, aha!…

Ay, in Rumenye iz dokh git
Fun keyn dayges veyst men nit
Vayn trinkt men iberal –
M’farbayst mit kashtaval.
Hay, digadi dam…

Ay, in Rumenye iz dokh git
Fun keyn zorgn veyst men nit.
Vayn trinkt men, s’meg zayn shpet
Men farbayst a kastrovet.

Hay digadi dam…

Oy, gevald, ikh ver meshige!
Ikh lib nor brinze, mamalige;
Ikh tants un frey zikh biz der stelye
Ven ikh es a patlazhele
Dzing ma, tay yidldi tam…
Ay, s’iz a mekhaye, beser ken nit zayn!

Ay, a fargenign iz nor Rumeynish vayn.

Di Rumeyner trinkn vayn

Un esn mamalige;

Ver es kisht zayn eygn vayb,
Ah, yener is meshige.
Zets, dzing ma, tay yidl di tam…

“Yokum purkon min shmayo”

Shteyt un kusht di kekhene, Khaye,

Ongeton in alte shkrabes;

Makht a kugel likoved Shabes.
Zets! Tay ti didl di tam …

Iz Myshe Khayim ongekumen

Dos beste kheylik tsugenumen;
Moyshe Khayim, Borukh Shmil –

Khapt a kitsl in der shtil.
Zets, dzing ma, tay yidl di tam…

Un dos meydl nebekh blozt zikh

Un zi vil nit, nor zi lozt zikh
Tshu!

Git tsu kishen iz a moyd
Ven zi is alt zekhtsn;
Ven men kisht an alte moyd,
Heybt zi on tsu krekhtsen.
Zets! Tay yidl di dam…
Ay, s’iz a mekhaye, beser ken nit zayn!
Ay, a fargenign iz nor Rumeynish vayn…“

„Of, Românie, Românie, Românie,

Ai fost odat-o ţară dulce şi frumoasă,

Of, Românie, Românie, Românie…

 

A fost odat-o ţară dulce şi bună,

Să trăieşti aici e o plăcere,

Poţi avea tot ce inima-ţi cere

Mămăliguţa lor şi pastrama lor şi un cârnăcior…

Şi-un pahar cu vin, ahaaa!

 

La români viaţa e bună,

Grijă mare nu-i prea multă,

Pe-aici se bea vin cu carul

Şi mai guşti şi caşcavalul

Hai digidighi di dam…

 


La români este mai bine chiar şi de năcazul vine

Beţi vin chiar de-i târzior

Şi mâncaţi castravecior

Hay digadi dam…

 

Hei, ajutor, că-nnebunesc!

La mămăligă mă gândesc,

Pentru brânză dansez pân-la stele şi mănânc şi pătlăgele.

Cântă, măi, ti didl di dam!

Cântă, măi, ti didl di dam!

 

Ah, ce mai plăcere!

Ce poate fi mai bun,

Viaţa-i desfătare,

Când vinul este bun.

 

Hei, ajutor că-nnebunesc!

La mămăligă mă gândesc,

Pentru brânză dansez pân-la stele şi mănânc şi pătlăgele.

Cântă, măi, ti didl di dam!

 

Românaşul bea vinuţ

Şi mănâncă mămăliguţă

Dacă-şi mai şi sărută nevasta

Toată lumea o ia razna

Cântă, măi, tai didl di dam!

 

Din cer vine mântuirea,

Chaia mânuie tingirea,

Îmbrăcată cam sărac

Găteşte pentru Şabat.

Cântă, măi, ti didl di dam!

 

Ah, ce mai plăcere!

Ce poate fi mai bun,

Viaţa-i desfătare

Când vinul este bun“

Internetul este plin şi acum, după decenii, de înregistrări de la emisiuni, sărbători şi petreceri, concerte şi spectacole de pe tot globul. Cuprinşi de ritmul frenetic, artiştii şi publicul cântă, aplaudă, ţopăie şi joacă de mama focului pe „Rumenye, Rumenye“. În comentariile de pe Youtube, unde este postată melodia cu multele ei interpretări, oameni de pe tot globul exultă: „Când mă simt deprimat, pun muzica asta şi îmi revin imediat“; „Bunicul meu obişnuia să asculte asta mereu“; „Mama mea râdea la melodia asta“, „Tatăl meu a stat o vreme în România şi mânca mămăligă, îi plăcea tare mult“; „Am crescut cu melodia asta, o auzeam la ai mei“, „Bunica mea spunea că melodia asta îi aminteşte de bunica ei. Acum, melodia îmi aminteşte de bunica mea“.