România este doar deocamdată ocolită, şi nu definitiv scutită, de această migraţie care reprezintă, în opinia mea, cel mai important fenomen geopolitic (mai important decât terorismul, resurgenţa Rusiei etc.) al acestui început de secol.

Advertisements

Mai întâi de toate, mulţumiri celor care aţi citit acest blog în ultimele săptămâni. Indiferent dacă aţi fost sau nu de acord cu ele, ultimele texte au ajuns în topul postărilor de pe această platformă. Fiind la bază profesor, intenţia mea nu e aceea de a vă distra, nici de a vă flata mângâindu-vă pe creştet – ci doar de a vă invita să priviţi o problemă (orice problemă) pe cât mai multe dintre laturile sale. Prefer să gândiţi şi să nu fiţi de acord cu mine decât să-mi daţi dreptate când vă spun ceva ce deja ştiaţi. Lumea ideilor nu e bidimensională – precum caricaturile cu pescari ale lui Nell Cobar, din presa de altădată (care îmi plăceau foarte mult) ‒ şi merge dincolo de alb şi negru, bun sau rău. Cine are idei preconcepute mai bine să nu citească rândurile ce urmează – fie nu va înţelege, fie va fi dezamăgit. 

Care e problema? Să pornim la drum. Tot ce vă cer este să aveţi la îndemână un atlas – sau să vizualizaţi, în minte, harta Europei. Multe lume se întreabă de ce migranţii care curg spre Europa cu sutele de mii (circa un milion anul trecut, estimativ ceva mai mult în acest an), în dorinţa lor de a ajunge în Germania (marea majoritate), Anglia sau ţări nordice mai bogate (precum Suedia), de ce – aşadar – nu trec ei şi prin România? Mulţi tratează cu amuzament problema – sugerând că România e atât de jos încât nici măcar aceşti năpăstuiţi ai soartei nu vor să ajungă pe aici (îi voi numi pe cei care spun asta, aici, glumeţi – fără intenţia de a-i ofensa în vreun fel). Alţii preferă alte opinii – majoritatea antioccidentale ‒, care par să rezolve dilema prin sugerarea unor “iluminaţi” care trag de undeva sforile (îi voi numi pe aceştia din urmă conspiraţionişti). Ei bine, poate că glumeţii şi conspiraţioniştii au dreptate (totul e posibil, nu?) – dar eu vă propun aici, totuşi, o altă lectură a realităţii.de-ce-e-romania-ocolita-de-valul-de-imigranti-ce-fug-de-isis-284729-1
Există o concluzie? Desigur, drumul Balcanilor nu e azi singura cale spre Europa – vezi graniţa dintre Maroc şi Spania, unde există de mult garduri şi sârmă ghimpată, dar tot se încearcă trecerea peste ele. Dar, să revenim la harta Europei din zona noastră. Ei bine, ce se întâmplă astăzi concret este că aproape toate ţările pe teritoriul cărora ajung refugiaţi încearcă să-i treacă mai departe. Excepţiile sunt Germania şi Suedia (cu unele precizări la ultima) şi, într-o oarecare măsură, Turcia (pe teritoriul căreia se află circa 2 milioane de refugiaţi deja). Migranţii, în mare parte, vor şi ei, la fel, să meargă mai departe, spre Germania şi spre Nord. Din Turcia trec în Grecia sau Bulgaria, din Grecia trec în Macedonia apoi Serbia, din Bulgaria trec în Serbia (în Belgrad sunt constant mii de refugiaţi, deşi teoretic în 75 de ore trebuie să tranziteze statul), unele rute trec prin Croaţia, Slovenia, Ungaria, urmează apoi Austria şi Germania (şi, pentru unii, mai departe Franţa şi Anglia, prin Pas-de-Calais). Spunând aceasta, nu sugerez nicidecum că aceşti oameni nefericiţi, care trăiesc aventuri de coşmar pe acest drum, ar fi o nouă armată invadatoare. Doar că harta ne arată că drumul înaintării lor este acelaşi care oferea accesul spre Centrul Europei acum 500 de ani.

Advertisements

Advertisements