Peștii killi trăiesc viața pe repede înainte: mor rapid, au relații sexuale bizare și chiar vânează pe uscat.

Atunci când ne gândim la pești există câteva presupuneri pe care le facem automat despre modul lor de viață: vin pe lume prin împerecherea masculilor și a femelelor, nu pot trăi pe uscat și înoată în întinderi uriașe de apă precum râurile, lacurile, mările și oceanele.

Însă există un grup de pești – peștii killi – care nu respectă niciuna dintre aceste reguli.

Peștii killi măsoară doar câțiva centimetri lungime. Multe specii de killi sunt frumos colorate, motiv pentru care sunt păstrate ca animale de companie în acvarii. Alte specii din acest grup arată foarte banal, însă se numără printre cei mai ciudați pești de pe planetă.

Unii pești killi se reproduc neobișnuit. De fapt, una dintre specii nu se reproduce precum nicio altă specie vertebrată.

De asemenea, peștii killi nu se maturizează precum alți pești: multe dintre specii vor trăi sub un an. O specie supraviețuiește doar 3 luni, fiind una dintre speciile vertebrate cu cea mai scurtă viață din lume.

Acești pești au și alte metode de a respira, fără să își folosească branhiile, iar înotul nu este tocmai preferatul lor. Le place mai mult să stea în bălți și au evoluat mai degrabă pentru a ține piept apei decât pentru a face din ea un mediu preferat.

Unele specii pot supraviețui în afara apei mai bine de două luni. Pot chiar să iasă din apă și să vâneze pe uscat, iar unii pești au fost descoperiți trăind în copaci.


Peștii care ies din ouă doar atunci când vor ei

Există mai multe specii de pești killi care trăiesc în Africa și în America de Sud. Cele mai multe sunt adaptate traiului în locuri unde apa este puțină sau unde nivelul de apă se schimbă radical de la un sezon la altul.

Unii trăiesc în corpuri mari de apă, dar mulți stau în bălți izolate, formate atunci când lacurile și râurile seacă peridic.

De-a lungul timpului, cercetătorii s-au întrebat cum anume reușesc să supraviețuiască și să se reproducă acești pești atunci când apa seacă.

În timpul sezonului ploios, când bălțile sunt pline, peștii depun icre. Puii ajung rapid la maturitate și încep și ei să depună icre, până când bălțile încep să sece, moment în care toți peștii mor.

Acest ciclu al vieții poate fi atât de rapid încât una dintre specii, peștele killi turcoaz (Nothobranchius furzeri) din Africa ecuatorială trăiește în medie 10 săptămâni.

Dar toți peștii lasă în urmă ouă îngropate în pământ, acestea reprezentând întreaga populație supraviețuitoare. Aceste ouă supraviețuiesc pe parcursul sezonului uscat într-o stare latentă, îngropate în pământ până la următorul sezon ploios. Odată cu întoarcerea ploilor peștii ies din ouă și întregul ciclu reîncepe.

Pentru a face acest lucru, diferite specii de pești killi sunt capabile să întârzie eclozarea cu mai multe zile, săptămâni sau chiar luni.

Alți pești killi au dezvoltat stiluri de viață și mai ciudate.

Peștele care se clonează singur

Spre exemplu, killi de mangrove (Kryptolebias marmoratus) este hermafrodit, posedând organe sexuale masculine și feminine. El are și un așa-numit organ sexual intromitent (un termen general care desemnează un organ extern masculin, specializat în transmiterea de spermă în timpul copulației), pe care îl inserează în alt individ pentru a fertiliza ouăle în interior. Acest lucru este destul de rar la pești, care de regulă depun ouă care apoi sunt fertilizate de spermă în apă, în afara organismului.

Ce este cel mai ciudat însă e că peștele killi de mangrove este singura specie vertebrată hermafrodită cunoscută până acum care se poate fertiliza pe sine. Astfel, acest pește produce clone care sunt identice din punct de vedere genetic cu el însuși.

Cei mai mulți pești respiră prin branhii, cu care extrag oxigen din apă. Însă peștele killi de mangrove poate să respire și prin piele. Această abilitate este extrem de importantă pentru peștii killi de mangrove deoarece ei trăiesc într-un habitat extrem, în pădurile de mangrove din vestul Atlanticului, într-un amestec de rădăcini groase de copaci și de noroi.

Sar prin aer la vânătoare

Alte specii de pești intră și ies din pădurile de mangrove, însă peștii killi de mangrove își petrec aproape întreaga viață aici. Când apa dispare în sezonul secetos, unii supraviețuiesc în mici bălți, în timp ce alții rămân prinși în noroi sau pe ramurile copacilor. Cei mai mulți se mută pe uscat și supraviețuiesc respirând aer prin piele. Testele au arătat că peștii killi de mangrove pot supraviețui scoși din apă până la 66 de zile.

Pe uscat, se așază pe burtă și se deplaseză pentru a explora habitatul sau sar prin aer cu ajutorul cozilor. Ei folosesc tehnica săriturilor și pentru a vâna și pentru a prinde alte viețuitoare (insecte). În laborator ei au fost capabili să vâneze și să captureze greieri.

Una dintre speciile de pești killi, Rivulus hartii, este cunoscută deoarece poate să prindă prada sărind până la 14 centimetri în aer.